De ce se produc atât de multe decese pe Everest?

Muntele Everest se dovedeşte a fi în continuare una dintre cele mai mari provocări pe care exploratorii sau indivizi interesaţi de senzaţii tari le pot înfrunta. Popularitatea acestui munte a crescut în mod constant de-a lungul timpului, fapt care a condus spre o creştere masivă a numărului de persoane care vor să ajungă în vârf.

Faima vârfului muntos atrage din ce în ce mai multe persoane interesate de a escalada culmile. Din păcate, această faimă ajunge să aibă şi latură foarte întunecată. Ajung să se creeze cozi lungi pe culmile muntelui, unde pot apărea decese, situaţie care pare să se repetă adesea.

• Coralii depind de vecinii lor pentru a se reproduce, relevă o nouă cercetare
• O fosilă de „plantă extraterestră”, veche de 47 de milioane de ani, este unică pe Pământ

Everestul are 8.848 de metri în înălţime deasupra nivelului mării şi aceeaşi altitudine care atrage mii de împătimiţi poate fi cea care le poate aduce şi sfârşitul. 

Andrew Luks, profesor al Departamentului de Pneumologie al Universităţii Washington, citat de Live Science, explică faptul că decesele care survin pe Everest se datorează complicaţiilor asociate răului acut de înălţime. Astfel, deşi această boală nu este fatală, poate induce stări de rău căţărătorilor de la altitudini începând cu 2.000 de metri. De asemenea, cei care suferă de răul de munte manifestă dureri de cap, stări de vomă, letargie sau ameţeală. Aceste simptome pot fi eliminate sau ţinute sub control cu ajutorul medicaţiei anti-greaţă şi prin adoptarea unui ritm mai lent de escaladare a muntelui.

Răul de munte are şi manifestări mult mai grave, un căţărător care suferă de aşa ceva fiind expus riscului de producere a unui edem cerebral (HACE) sau a unui edem pulmonar (HAPE). Acestea apar în situaţii rare, dar pot fi mortale.

În acest punct, „aglomeraţia” de pe crestele Everestului îşi face simţită efectele. Astfel, cei care vor să escaladeze ajung să stea ore bune în picioare, fiind expuşi pericolului epuizării. De asemenea, situaţiile în care unii dintre căţărători sunt sub riscului producerii unui edem pulmonar sau cerebral se dovedesc a fi cele mai dramatice. 

Cozile lungi împiedică accesul la tratamente care pot să limiteze sau să trateze problemele cauzate de răul acut de munte, situaţie care se traduce în cazuri dramatice prin decese.

Din păcate, din dorinţa de aventură, mulţi căţărători nu iau în considerare aceste pericole. „Aceşti oameni investesc adesea sume importante în aceste expediţii. Iar atunci când apare o zi cu soare, e foarte greu să convingi pe cineva să părăsească coada foarte lungă care se formează”, explică dr. Andrew Luks.

Citeşte şi: